Oamenii – o dependenţă

Sunt dependentă! De oameni! Nu pot trăi decât în preajma lor. Respir prin ei. Mă hrănesc cu zâmbetele şi lacrimile lor. Mă sfârşesc şi mă nasc odată cu ei, căci pentru mine sunt TOTUL, iar uneori am sentimentul că TOTUL e prea puţin.

Ador să fiu înconjurată de oameni. De oameni frumoşi, cum le spun eu. De cei cu suflet mare cât să cuprindă omenirea întreagă. De cei puternici şi de cei în stare să se lupte chiar şi cu morile de vânt pentru a-şi îndeplini visul.

Îmi plac toţi, căci de la fiecare găsesc mereu ceva de învăţat. Lucruri bune şi mai puţin bune. Fiecare e pentru mine un model, un exemplu de urmat sau de evitat.

Şi cu toate astea, trebuie să recunosc că sunt înnebunită dupa anumiţi oameni. Oameni cu idei inovatoare şi cu iniţiativă. Sunt absolut fascinată de aceia care te cuceresc cu un singur cuvânt, iar în cele din urmă, ajungi să-i venerezi.

Îi iubesc pe acei care ştiu să preţuiască viaţa şi să le-o înfrumuseţeze pe a altora, fără să ceară nimic în schimb. Îmi plac oamenii nebuni, şi când zic asta, mă refer la genul acela de nebunie matinală când arunci telefonul, şi cu rucsacul în spate, te aventurezi într-o călătorie intempestivă, departe de jungla oraşului.

E adevărat! Nu pot trăi fără oameni! Am nevoie de oameni care să mă inspire. Am nevoie de oameni ca să cresc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s