Cum se nasc ideile?

idei

Practicăm brainstorming-ul. Şapte zile din şapte. La serviciu, la şcoală, acasă, uneor chiar şi pe stradă. Forăm în continuu adâncurile minţii în căutarea unor idei care să spargă tiparele sau care “să rupă gura târgului”, cum se zice. Visăm la ele şi ni le dorim de parcă ar fi bijuterii cu pietre scumpe. Şi chiar sunt. Scumpe, adică.

Trăim vremuri în care ideile au devenit o necesitate. Suntem înconjuraţi de tehnologie şi, cu toate acestea, riscăm să cădem în platitudine. Un paradox, aşa-i? De idei avem nevoie în carieră. De idei avem nevoie şi în viaţa de cuplu, atunci când vrem să aducem un suflu nou relaţiei. Ori, atunci când dorim să ne eliberăm de rutina apăsătoare a cotidianului. Tocmai de aceea, alergăm cu disperare după ele, le vânăm şi apoi, facem din fiecare idee experienţa câştigării unui trofeu.

Însă  ideile nu apar oricum. Deseori, travaliul e atât de dureros, încât ajungi să nu mai mănânci, să nu mai dormi, să uiţi de ceilalţi şi implicit de tine. Dintr-o dată, nu-ţi mai aparţii, iar lumea ţi-e subjugată unei idei. O idee pe care o simţi zbătându-se în tine şi care te strigă neîncetat. O idee ce reuşeşte să pună monopol asupra gândurilor, asupra fiecărui moment al existenţei tale. O idee ce ajunge să te domine, fără ca tu să i te poţi împotrivi.

Deci, cum se nasc ideile?

Întâi de toate, o idee, asemeni unui desen, trebuie să capete contur. Iar pentru asta e nevoie de inspiraţie. Eu, una, o caut printre paginile cu parfum de vechi şi nou al cărţilor ori răsfoind paginile de blog ale celor care au într-adevăr ceva de spus. Mă înconjor de oameni de tot felul şi gust din poveştile lor. Trag cu urechea în stânga şi-n dreapta şi iau mereu ceva de ‘ici şi ceva de ‘colo.

Dar asta nu înseamnă să furi. Să plagiezi o idee ce poartă amprenta altcuiva. A te inspira înseamnă să descoperi acea scânteie şi apoi, să faci din ea un foc de artificii. Pentru ca o idee să fie a ta, trebuie să o îmbraci cu propriile-ţi emoţii şi raţiuni. Să-i dai culorile spiritului tău. Să o curtezi mereu. Să o simţi cum zvâcneşte în mintea şi mădularele tale. Să i te dăruieşti ca un amant şi să o slujeşti precum un sclav. Să te identifici cu ea. Şi, să o faci crezul tău, căci…

…uneori, o idee reprezintă mai mult decât o frază spusă “la plesneală” într-o sesiune de brainstorming ori nişte cuvinte aruncate pe un şerveţel de masă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s