“Istoria iubirii” – curs pentru începători

ist

Cărțile, asemeni oamenilor, se împart în mai multe tipologii. Există cărți de care te simți legat doar pentru că urmează același fir narativ întâlnit și în povestea vieții tale. Cărți care te captivează de la primele rânduri și în compania cărora știi sigur că nu te-ai plictisi nicicând. Există cărți deschizătoare de drumuri, cărți care-ți mențin verticalitatea, dar și cărți care te ajută să redescoperi lucrurile într-o lumină nouă, în ciuda banalității lor. Iar ”Istoria iubirii” este cel mai potrivit exemplu în acest sens.

Atunci când am văzut-o prima dată, gândul m-a dus la o poveste siropoasă, bogată în emoții copilărești și filosofii inutile pe marginea unui subiect pe care-l consideram, deja, epuizat. Dar, cu toate acestea, am decis să-i acord atenție, amintindu-mi de faptul că ar fi de-a dreptul injust să etichetez o carte după copertă sau după titlul pe care-l poartă. Așa am ajuns, câteva pagini mai târziu, să mă bucur de una dintre cele mai sincere, mai profunde și mai echilibrate cărți citite vreodată.

Încă de la început, am înțeles că ”Istoria iubirii” nu este o lectură oarecare. Dincolo de un stil de scriere aparte și o arhitectură a romanului mai puțin obișnuită, am descoperit un subiect, pe cât de comun, pe atât de frumos ambalat într-o poveste savuroasă și originală. Iar lucrul acesta m-a motivat și mai mult să întorc filă cu filă, până la ultima.

În ”Istoria iubirii”, senzația că nimic nu e lăsat la voia întâmplării e evidentă iar pe mine, personal, m-a însoțit pe tot parcursul lecturii. Observând-o pe Nicole Krauss dirijând destinele personajelor sale, mi-am reținut cu greu impulsul de a-i atribui dibăcia și talentul unui veritabil păpușar. Și asta pentru că, sub condeiul său, fiecare protagonist devine invariabil o marionetă. Fiecare gând al acestora, fiecare decizie e atent ghidată de către autoare pentru a se reuni, în final, ca într-un puzzle. Însă ceea ce consider cu adevărat frapant la acest roman este opțiunea scriitoarei pentru antonimie atât în ceea ce privește cronotopul, cât și personajele.

Astfel, dacă la început facem cunoștintă cu Leo Gursky – un bătrân captiv în propriul trecut – ulterior, Krauss ne-o prezintă pe Alma Singer – o adolescentă expansivă, cu o curiozitate ce-i trezește fascinația pentru micile și marile enigme ale vieții. Deși cei doi aparțin unor generații diferite, Krauss îi înzestrează pe fiecare dintre ei cu o poveste de viață vibrantă, menită să surprindă iubirea sub o altă formă. O poveste care îi va aduce împreună, dar pe care, întâi de toate, trebuie să o dezvăluie cititorului.

Așa am reușit să iau pulsul unei iubiri care a trecut de granițele timpului și să descopăr toate acele lucruri la care ești împins de un astfel de sentiment. Așa am aflat că dragostea unui părinte nu are margini, dar și că în lipsa ei, viața și-ar pierde cu desăvârșire sensul. M-am bucurat, desigur, să regăsesc fluturii primei iubiri, dar și emoția care te stăpânește atunci când ai în mâini cartea preferată sau când te dedici unei activități care te împlinește.

Așadar, dacă intersectarea destinului Almei cu cel al lui Leo a fost menită să le schimbe viața amândurora, atunci știu sigur că și întâlnirea mea cu ”Istoria iubirii” va rămâne una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit ca cititor.

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s