Mic tratat despre singurătate

singurate

Până acum ceva timp mi-a fost greu să renunţ la anumite lucruri personale. Chiar dacă eram conştientă că şi-au ieşit din uz, că nu mă mai reprezintă, iar prezenţa lor ar însemna o risipă de spaţiu, aruncarea sau, după caz, donarea lor era întotdeauna dureroasă. Ca şi cum despărţirea asta nu m-ar fi văduvit doar de titlul de proprietar, ci şi de un strat profund al fiinţei mele.

Iar sentimentul ăsta de gol m-a încercat chiar şi atunci când, după zile sau luni de zitări, am decis să spun adio oamenilor cu care mi-am împărţit pentru o vreme viaţa. Şi, din câte am observat, nu sunt singura. Perspectiva de a rămâne în compania propriei persoane ne împinge pe mulţi dintre noi să prelungim termenul de valabilitate al relaţiilor în care ne aflăm la un moment dat, chiar dacă iubirea s-a consumat deja sau există semne clare de incompatibiliatate.

Însă adevărul e că singurătatea nu se instalează atunci când nu mai este altcineva în cameră, ci în momentul în care încetăm să mai fim conectaţi cu noi înşine. Atunci când renunţăm să mai luptăm pentru visurile noastre şi permitem frustrărilor, tristeţii şi neîncrederii în forţele proprii să încolţească în adâncul nostru. Pe scurt, atunci când încetăm să mai fim fericiţi cu noi înşine.

Aşadar, continuăm să ne agăţăm de oamenii şi de lucrurile din viaţa noastră. Ba chiar ajungem să ne definim confortul emoţional prin prezenţa lor, ceea ce justifică acele senzaţii de gol ce ne acaparează de îndată ce drumul nostru se desprinde de cel al omului de lângă noi.

Dacă însă am înţelege că fericirea nu îşi are stabilimentul în ceilalţi sau anumite lucruri, ci depinde doar noi, singurătatea nu ar mai părea o perioadă imposibil de traversat, ci un timp de calitate petrecut în tovărăşia propriei persoane. Un răgaz pentru a îmbrăţişa lecţiile desprinse din experienţa convieţuirii cu celălalt şi a purcede într-o introspecţie minuţioasă pentru a vedea ce s-a schimbat în noi. Astfel, viaţa ar căpăta mai multă culoare şi n-am mai simţi că odată cu destrămărea unei relaţii ne-am pierdut şi axioma.

sursa foto: pinterest.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s