Fericire la timpul prezent

happy

Eu sunt fericit(ă)

Tu eşti fericit(ă)

El/Ea este fericit(ă)…

Despre fericire la timpul prezent vorbim tot mai rar.

Societatea defectă în care trăim, viaţa îmbibată în griji şi rivalităţile (inutile) ne-au împins pe mulţi dintre noi către miezul credinţei că fericirea aparţine viitorului. Că poţi fi fericit abia după ce ţi-ai construit o carieră pe care nici un cutremur de 9 pe Richter nu o zdruncină, o casă asemeni celor după care oftezi când răsfoieşti Vogue Living Magazine şi o (nouă) familie. Ca şi cum fericirea ar fi un desert pe care îţi îngădui să-l savurezi doar la capătul mai multor luni de antrenamente istovitoare şi diete draconice.

O vreme, şi eu am convieţuit cu ideea că fericirea are timpul ei, iar pentru a o căpăta e musai să plăteşti cu sudoarea frunţii. Să obţii mai întâi postul ăla cu titlu pretenţios şi să dai metroul pe o maşină care întoarce capete. Să aştepţi până te muţi din garsoniera cu chirie într-un apartament cu decor de revistă sau până câştigi suficient de mult cât să-ţi permiţi trei vacanţe pe an în cine ştie ce insule curcubelate.

Doar că fericirea are o altă definiţie. Nu se rezumă la contul din bancă, la caii putere pe care îi adăposteşti în garaj şi nici la funcţia pe care o afişezi cu efuziune pe profilul de Facebook sau pe cel de LinkedIn. Acestea sunt doar câteva piese dintr-un mare puzzle. Lucruri pe care, din păcate, lipim o etichetă greşită.

Da, sună a clişeu ce urmează să spun, ştiu. Dar repetiţia e mama învăţăturii, nu?

Ei bine, fericirea înseamnă să trăieşti mereu în sinceritate şi armonie cu tine însuţi. Să-ţi doreşti ca mâine să fii un om mai bun, mai iubitor, mai generos ca azi. Să te asculţi pe tine un pic mai mult decât pe ceilalţi şi să te placi când te priveşti în oglindă dimineaţa, chiar dacă ai sau nu o geantă Hermes, dacă la scară te aşteaptă o maşină de lux ori o bicicletă recondiţionată.

Fericirea e simplă. Şi e atunci când reuşeşti să te bucuri în fiecare zi de ceva. De îngheţata cu aromă de cireşe care îţi îndulceşte seara sau de dupa-amiaza pe care ţi-ai consumat-o în compania unei cărţi frumoase. De noua melodie a trupei tale de suflet sau de faptul că, vreme de o oră sau două, ai depănat amintiri cu un prieten drag. Sunt fericit(ă) e despre fărâma aia de frumuseţe pe care o cauţi în orice lucru, moment sau întâmplare şi despre a trăi la cote maxime fiecare azi.

Greşeşc cumva? Dacă da, să mă contraziceţi, vă rog.

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s