Suntem instruiţi să salvăm viaţa celorlalţi, dar nu şi pe a noastră

blog1

Ne dorim să fim cei mai buni în domeniul în care am decis să lucrăm. Ne tocim coatele pe băncile celor mai prestigioase universităţi ale lumii, păcălindu-ne dorul de familie şi de locurile dragi de acasă cu gândul că un bagaj solid de cunoştinţe ne va deschide mai uşor uşa către cariera visată şi chiar ne va propulsa rapid pe o scară ierarhică de la înălţimea căreia să zâmbim triumfător.

Însă chiar şi după ce am bifat acel nivel profesional, continuăm să strângem teancuri de diplome cu aviditatea omului putred de bogat căruia nici miliardele din cont, nici maşinile luxoase din garaj şi nici casele-proprietate personală exorbitant de scumpe nu îi sunt de ajuns.

Aşadar, urmăm toate acele cursuri care ne atribuie eticheta de specialist. Astăzi există tot soiul de certificate – de la cum să plantezi un copac şi până la cum să ajungi la cârma unui business de succes – pe care le putem obţine. Mai puţin unul care să ateste faptul că am fost şcoliţi şi într-ale vieţii. Ani de zile, suntem instruiţi să-i salvăm pe ceilalţi de la moarte, dar învăţăm să prevenim sau să reparăm fisurile ce apar în viaţa noastră abia după ce ne-am confruntat noi înşine cu trădările, cu suferinţa şi cu superficialitatea unora.

Nu există un manual din care să înveţi cum să alungi norii de pe cerul unei zile sau cum să-ţi înlături din cale obstacolele care se rostogolesc precum bolovanii desprinşi de pe vreun versant. Nu se predau lecţii despre decodificarea intenţiilor meschine ale oamenilor şi nici despre remediile menite să-ţi panseze rănile şi să-ţi aline durerile sufletului. Pe toate acestea eşti nevoit să le descoperi de unul singur.

Cu fiecare uşă care ţi se trânteşte în nas înveţi să-ţi cizelezi ambiţia şi să clădeşti depozite de răbdare. Abia atunci când guşti din amarul nedreptăţilor începi să capeţi mai multă încredere în forţele proprii şi să îţi placă persoana pe care o priveşti în oglindă dimineaţa. După ce oamenii în mâinile cărora ţi-ai aşezat inima te-au trădat, îţi dai seama că trebuie să ai mai multă grijă atunci când îţi alegi prietenii sau când oferi cuiva cealaltă jumătate a patului tău.

O vreme eu însămi m-am victimizat, considerându-mă obiectul unor farse neplăcute pe care mi le face viaţa. Însă odată cu timpul am înţeles că fericirea n-ar mai avea acea intensitate în absenţa momentelor de derută, de tristeţe prin care trecem cu toţii. Am conştientizat că rănile unei inimi nu seamănă nicicum cu rănile unei alte inimi şi, tocmai de aceea, fiecare dintre noi trebuie să descopere singur leacul care i se potriveşte şi lecţiile de viaţă care îi vor sculpta structura interioară.

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s