Nevoia de (ne)fericire

blog

Una dintre cele mai recente revelaţii ale mele a venit sunt forma unui paradox ce mi-a consumat mult timp până să ajung să-l înţeleg. Privind mai adânc în mine şi în jurul meu, am constatat că oricât de bună ar fi situaţia noastră financiară la un moment dat, oricât de mult succes avem în plan profesional sau cât de iubiţi suntem, scotocim mereu după un motiv pentru a ne declara nefericiţi.

Lansăm tot soiul de afirmaţii negative la adresa frumuseţii noastre în fiecare dimineaţă când ne privim în oglindă. Ne lamentăm din pricina lucrurilor pe care nu le avem, şi nu pentru că absenţa lor ne-ar completa viaţa ori i-ar da un sens anume, ci doar pentru că le-am văzut la alţii. Sau ne victimizăm şi zugrăvim în minte tot soiul de scenarii apocaliptice atunci când marea noastră dragoste ne dă ton de ocupat.

Ei bine, da. Pe unii oameni fericirea îi sufocă. Le dă senzaţia că, odată ce au atins un anume prag, orizonturile vor începe să li se îngusteze, ceea ce îi va conduce eminamente către plafonare. Şi asta pentru că fericirea, cred ei, este un obstacol în calea propriei evoluţii. Le obturează dorinţa de a visa la mai mult, le diminuează tenacitatea şi curajul.

Nefericirea, în schimb, e un soi de catalizator emoţional. Te ambiţionează să priveşti înainte în ciuda lacrimilor vărsate noaptea pe pernă. Te face să vrei mai mult de la tine şi de la viaţă şi te îmbărbătează suficient încât să accepţi provocările care îţi ies în cale.

Pentru alţii însă nefericirea e un mod de a primi confirmările de care au nevoie. De a fi asiguraţi că frumuseţea lor e încă vie atunci când se tem că aceasta începe să pălească. De a li se spune încă o dată că sunt puternici când cred că i-ar putea părăsi curajul. Sau de a li se repeta că sunt buni în ceea ce fac ori de câte ori îşi demontează singuri capacităţile în faţa celorlalţi.

Dar există şi oameni pentru care fericirea e asemeni unei prăjituri pe care o consumi zile la rând. La început te înnebuneşte cu aromele şi dulceaţa ei, dar după o vreme devine tot mai greu de digerat. Nefericirea, pe de altă parte, te determină să apreciezi mai mult lucrurile bune care ţi se întâmplă. Atunci când eşti nefericit, o zi cu soare nu mai pare atât de banală, cafeaua de dimineaţă capătă mai multă savoare, iar oamenii de lângă tine devin mai importanţi ca niciodată.

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

One thought on “Nevoia de (ne)fericire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s