Uneori tu îți ești de ajuns

3940e57aa49944bf1d87ec313a6eb3f1

În economia unei zile, a fi mulțumit cu ceea ce ai nu se rezumă întotdeauna doar la apartamentul în care locuiești, la jobul pentru care te trezești dis-de-dimineață ori la hainele care îți populează dressing room-ul. Uneori, această mulțumire derivă din armonia în care trăiești cu tine însuți și cu alegerile pe care le-ai făcut.

Cu vreo câțiva ani în urmă, într-un interviu acordat celebrei Oprah Winfrey, Sue Monk Kidd – autoarea bestseller-ului The Secret Life of Bees – făcea o afirmație pe care astăzi o găsesc ca fiind un adevăr de-a dreptul revelator. “We have to acknowledge sometimes that this moment is enough, this place is enough, I am enough. And if I never seek another thing, it’s enough.” Cu alte cuvinte, există momente în care trebuie să conștientizăm faptul că ceea ce avem aici și acum este de ajuns. Să ne obișnuim cu ideea că ori de câte ori viața se transformă într-o cursă epuizantă, avem dreptul – asemeni unui maratonist accidentat – să ne retragem pe marginea pistei. Să ne îngăduim câteva clipe de respiro, și să facem asta cu demnitate și cu inima deschisă, în ciuda capitalului de timp și de eforturi investit.

Eu am fost mereu o persoană competitivă. Și nu știu dacă asta se datorează exclusiv personalității mele ori dacă de asta se face vinovată și zodia sub al cărei semn m-am născut. Însă cert e faptul că dorința de a mă afla în fruntea tuturor s-a manifestat pregnant încă din copilărie, atunci când concuram cu mine însămi pentru a deveni cel mai sârguincios elev. Ba mai mult decât atât, am reușit să mă auto-disciplinez în această direcție, creându-mi un program pe care mi-am impus să-l urmez cu strictețe, în ciuda vârstei fragede. Și, cu toate că rareori se întâmpla să nu fac ceea mi-am propus, fiecare mică abatere mă împroprietărea cu un sentiment de incompetență, ce locuia în interiorul meu pentru o vreme.

Iar pe măsură ce anii au trecut, această rigurozitate în atingerea tuturor obiectivelor stabilite s-a transformat într-un reflex care, pe termen lung, s-a dovedit a fi consumator de energie și nu numai. În încercarea mea de a fi întotdeauna cea mai bună în ceea ce fac, de a găsi răspunsurile la toate întrebările pe care le am și de a mă depăși pe mine însămi în mod constant, m-am privat singură de bucuria care te încearcă atunci când culegi roadele muncii tale.

Din fericire însă am conștientizat că, uneori, trebuie să te oprești din alergat și să privești cu atenție la ceea ce se întâmplă în jurul tău. E în regulă să nu fii întotdeauna cel mai bun, pentru că altfel nu s-ar mai naște în tine impulsul de a persevera. Am realizat că este absolut firesc să aspiri către perfecțiune, atât timp nu convertești aspirația într-o dorință bolnavă. A fi mulțumit cu tine însuți, cu reușite și eșecuri, cu bune și rele, nu reprezintă nicidecum o monstră a mediocrității. A te accepta așa cum ești, chiar aici și acum, înseamnă că ai curajul să privești adevărul în ochi, să îți asumi propriile limite și faptul că ești, întâi de toate, om.

Sursa foto: oprah.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s