Tu unde și când ai evadat ultima dată?

de3d4778a0c64d36f18ce013ed255f16

Din când în când, cu toții simțim nevoia să evadăm. Să ieșim din nebunia în care trăim și să ne îndreptăm spre alte zări, mai tăcute, mai domolite. Să lăsăm în urmă mizeriile în care suntem nevoiți să călcăm zi de zi și să pornim în căutarea unui loc senin, în care să ne limpezim mintea și inima.

Ca să reușească asta, unii dintre noi aleg să meargă la mall ori să ia la rând buticurile de la fiecare colț de stradă. Asupra lor shopping-ul pare să aibă efecte terapeutice, ceea ce justifică ceasurile bune pe care i le dedică. Ca și cum, burdușindu-și sacoșele cu tot felul de haine, accesorii și multe altele, și-ar schimba nu doar stilul vestimentar ori look-ul, ci și veștimentele sufletului  sau chiar viața. Continue reading

Advertisements

Tu știi cine ești când te privești în oglindă?

girl-looking-at-mirror1

Dacă printr-o conjunctură nefericită, toate dorințele tale, amintirile și micile plăceri s-ar risipi într-o secundă, așa-i că ar fi imposibil să te recunoști? Să știi cine ești cu adevărat? Dar dacă sub linia trasă după o introspecție minuțioasă ai constata că viața ta nu este deloc așa cum ți-ai dorit să fie? Te-ai mai regăsi în persoana pe care o privești în fiecare dimineață în oglindă?

Noi, oamenii, suntem un paradox. Din mai multe puncte de vedere. Însă ce mă intrigă deseori e discreptanța între capacitatea noastră de a ajunge la o destinație anume, oricât de întortocheat ar fi drumul, și neputința de care dăm dovadă de fiecare dată când trebuie să găsim calea către noi înșine. Și asta, indiferent că suntem nevoiți să căutăm un răspuns în adâncul nostru, o soluție sau o oază de liniște. Continue reading

Uneori tu îți ești de ajuns

3940e57aa49944bf1d87ec313a6eb3f1

În economia unei zile, a fi mulțumit cu ceea ce ai nu se rezumă întotdeauna doar la apartamentul în care locuiești, la jobul pentru care te trezești dis-de-dimineață ori la hainele care îți populează dressing room-ul. Uneori, această mulțumire derivă din armonia în care trăiești cu tine însuți și cu alegerile pe care le-ai făcut.

Cu vreo câțiva ani în urmă, într-un interviu acordat celebrei Oprah Winfrey, Sue Monk Kidd – autoarea bestseller-ului The Secret Life of Bees – făcea o afirmație pe care astăzi o găsesc ca fiind un adevăr de-a dreptul revelator. “We have to acknowledge sometimes that this moment is enough, this place is enough, I am enough. And if I never seek another thing, it’s enough.” Cu alte cuvinte, există momente în care trebuie să conștientizăm faptul că ceea ce avem aici și acum este de ajuns. Să ne obișnuim cu ideea că ori de câte ori viața se transformă într-o cursă epuizantă, avem dreptul – asemeni unui maratonist accidentat – să ne retragem pe marginea pistei. Să ne îngăduim câteva clipe de respiro, și să facem asta cu demnitate și cu inima deschisă, în ciuda capitalului de timp și de eforturi investit. Continue reading

De ce nu îi invidiez pe norocoși

c87a3e2c6e8e9f2f341f9e09528eeb27

Atunci când vorbim de succesul profesional ori de alte lucruri pe care ni le dorim cu înflăcărare, distingem, de regulă, două căi prin care le putem obține, și anume calea simplă și cea dificilă. Sau, cum ar spune americanii: “the easy way” și “the hard way”. Da, există multe motive pentru care îi iubesc pe aceștia, iar pragmatismul și franchețea pe care fiecare dintre ei o manifestă în relația cu propria lor persoană reprezintă unul dintre ele.

Continue reading

Nevoia de (ne)fericire

blog

Una dintre cele mai recente revelaţii ale mele a venit sunt forma unui paradox ce mi-a consumat mult timp până să ajung să-l înţeleg. Privind mai adânc în mine şi în jurul meu, am constatat că oricât de bună ar fi situaţia noastră financiară la un moment dat, oricât de mult succes avem în plan profesional sau cât de iubiţi suntem, scotocim mereu după un motiv pentru a ne declara nefericiţi.

Lansăm tot soiul de afirmaţii negative la adresa frumuseţii noastre în fiecare dimineaţă când ne privim în oglindă. Ne lamentăm din pricina lucrurilor pe care nu le avem, şi nu pentru că absenţa lor ne-ar completa viaţa ori i-ar da un sens anume, ci doar pentru că le-am văzut la alţii. Sau ne victimizăm şi zugrăvim în minte tot soiul de scenarii apocaliptice atunci când marea noastră dragoste ne dă ton de ocupat. Continue reading

Suntem instruiţi să salvăm viaţa celorlalţi, dar nu şi pe a noastră

blog1

Ne dorim să fim cei mai buni în domeniul în care am decis să lucrăm. Ne tocim coatele pe băncile celor mai prestigioase universităţi ale lumii, păcălindu-ne dorul de familie şi de locurile dragi de acasă cu gândul că un bagaj solid de cunoştinţe ne va deschide mai uşor uşa către cariera visată şi chiar ne va propulsa rapid pe o scară ierarhică de la înălţimea căreia să zâmbim triumfător.

Însă chiar şi după ce am bifat acel nivel profesional, continuăm să strângem teancuri de diplome cu aviditatea omului putred de bogat căruia nici miliardele din cont, nici maşinile luxoase din garaj şi nici casele-proprietate personală exorbitant de scumpe nu îi sunt de ajuns. Continue reading

Confidenţe de septembrie

fall

Nu ştiu la alţii cum e, însă în cazul meu anotimpul preferat nu a coincis niciodată cu cel în care m-am născut. Deşi mi-am făcut intrarea în lume într-o zi de martie târziu, din cele dousprezece luni ale anului, pe nouă dintre ele mi le petrec tânjind după toamnă.

Nici primăvara nu mi-e total indiferentă, trebuie să recunosc. Însă încercările de a mă identifica cu efervescenţa şi iureşul ei de stări au fost întotdeauna zadarnice. An de an îi admir miresmele florale şi mă surprind impresionată de cromatica jovială a peisajelor ei. Ba mai mult decât atât, mă-ncearcă adesea sentimentul că asist la un vernisaj de natură vie menit să-ţi limpezească ochii cu frumos ori la un spectacol de comedie care te trimite acasă cu zâmbetul pe buze. Continue reading