Ieşenii vor aeroport – sau cum să mobilizezi o comunitate

150519_294342294019013_1568518050_n

Urmăresc cu atenţie lucrurile frumoase de care se bucură Iaşul în ultima perioadă şi îmi simt inima cum exaltă. Dar, parcă, şi mai febril e sentimentul de mândrie pe care-l încerc atunci când mă găsesc înconjurată de tot mai mulţi oameni cu iniţiativă şi idei delicioase, atât de bine gândite, încât le poţi vedea roadele în zare. Şi nu, nu vorbesc de genii. Ci de oameni obişnuiţi, care au hotârât să apuce ei “taurul de coarne”, sătui să aştepte la nesfârşit rezolvarea unor probleme ce ne implică pe toţi, până la urmă. Continue reading

Împreună dăruim speranţă copiilor din Liteni!

13.03.2012-Poza-cu-presc-inghesuiti-in-vestiar1-1024x768

În coxtextul unei societăţi în care tendinţa către individualism şi egocentrism se manifestă din ce în ce mai acut, ce anume îi mai apropie pe oameni, mă întreb?

Să fie oare temerile ce ne încearcă la tot pasul şi pe care încercăm să le mascăm prin zâmbete forţate şi autosugestie? Să fie poveştile de viaţă ale oamenilor cu care ne intersectăm la colţ de stradă? Sau poate visurile în slujba cărora ne punem şi ultimele forţe doar pentru a le vedea o realitate palpabilă? Continue reading

“Balul de la Castel” – o invitaţie la generozitate

balul de la castel

Iaşul e genul acela de poveste care ţi se imprimă în minte şi în suflet, şi pe care îţi doreşti să o spui mai departe. Străduţele ce păstrează şi acum ceva din atmosfera de sărbătoare a vechiului târg ori clădirile scorojite de trecerea timpului, dar care continuă să epateze prin stil arhitectural şi grandoare, mă duc adesea cu gândul la Iaşul de altădată.

Câteodată am impresia că a rămas acelaşi oraş din fotografiile alb-negru. Îmi pare şi că fiecare moment al zilei e menit să-i surprindă câte o frântură din frumuseţea, cultura şi istoria ce îi poartă semnătura. Cu toate acestea însă nimic nu pare să amintească mai mult de vremurile bune de odinioară decât un bal fastuos dedicat unei cauze nobile. Continue reading

Timp pentru viaţa lui Călin!

27

Pentru cei mai mulţi dintre noi, sfârşitul e undeva departe. Nu vrem şi nici nu îndrăznim să ne gândim la el, căci suntem mult prea ocupaţi să ne împlinim visurile. Dar ce te faci însă atunci când afli că sfârşitul ţi-e mai aproape decât orice şi oricine?

Călin Graur, la doar 6 ani, s-a găsit nu doar o dată aproape de sfârşit. Dar grija şi iubirea părinţilor, sprijinul oamenilor cu inimă bună, precum şi cel al medicilor l-au salvat de fiecare dată.

Boala de care suferă micuţul – tumoră glioneuronală leptomeningeală difuză – este una neclasificată încă, în toată lumea întâlnindu-se doar patru cazuri de acest gen, toate în Italia. În urma investigaţiilor făcute şi a drumurilor interminabile atât pe la spitalele din ţară, cât şi la cele din străinătate, lui Călin i s-a spus că mai are o şansă. O şansă de care acest băieţel plin de viaţă, e gata să se agaţe, doar că mâinile lui sunt mult prea firave pentru a reuşi de unul singur. Şi, tocmai de aceea are nevoie de ajutorul fiecăruia dintre noi. Continue reading