“The Intern”

1979473_926037940784375_2168123683936885499_n

Atunci când îți așterni în minte niște așteptări, indiferent de cine sau de ce anume sunt legate, se întâmplă ca acestea să-ți fie înșelate ori depășite. Ei bine, filmul “The Intern” tocmai a bifat cu succes cea de-a doua situație.

I-am dat play cu apăsata convingere că urma să vizionez o comedie delicioasă, care se asortează perfect unei seri de vineri. Și chiar așa a fost. Numai că, pe lângă reprizele de râs zgomots, am descoperit o “felie de viață” ilustrată perfect de cele două personaje atât-de-credibile, interpretate de faimoșii Robert De Niro și Anne Hathaway. Continue reading

“Suma zilelor” – o lectură de familie

isabel allende

Recunosc! Despre cărţile pe care le citesc, obişnuiesc să scriu cu efuziune de copil la o distanţă de câteva ore sau zile. Însă în cazul cărţii ce face subiectul acestui articol, distanţa s-a măsurat într-un şirag de săptămâni în zodia frământărilor. Un timp în care am făcut ordine în idei şi mi-am căutat curajul. Nu îmi este atât de uşor să aşez în cuvinte frumuseţea, esenţele şi adâncimea trăirilor pe care le-am explorat cu fiecare pagină în parte. Şi, cu toate acestea, mă încumet.

Dar acum, înainte de a vă împărtăşi detalii legate de povestea ilustrată în “Suma zilelor”, inima îmi dictează să fac altceva. Să vorbesc puţin despre omul care semnează această carte. Şi, ce poate fi mai frumos decât să mă supun vocii interioare, nu?

Ei bine, cu toate că numele nu-mi este deloc străin, Isabel Allende s-a întruchipat într-una dintre cele mai recente revelaţii ale mele. Cu sau fără voia ei, am descoperit-o într-o lumină pastelată, care a reuşit să-i sublinieze cele mai delicate şi admirabile trăsături sufleteşti. Continue reading

Nevoia de (ne)fericire

blog

Una dintre cele mai recente revelaţii ale mele a venit sunt forma unui paradox ce mi-a consumat mult timp până să ajung să-l înţeleg. Privind mai adânc în mine şi în jurul meu, am constatat că oricât de bună ar fi situaţia noastră financiară la un moment dat, oricât de mult succes avem în plan profesional sau cât de iubiţi suntem, scotocim mereu după un motiv pentru a ne declara nefericiţi.

Lansăm tot soiul de afirmaţii negative la adresa frumuseţii noastre în fiecare dimineaţă când ne privim în oglindă. Ne lamentăm din pricina lucrurilor pe care nu le avem, şi nu pentru că absenţa lor ne-ar completa viaţa ori i-ar da un sens anume, ci doar pentru că le-am văzut la alţii. Sau ne victimizăm şi zugrăvim în minte tot soiul de scenarii apocaliptice atunci când marea noastră dragoste ne dă ton de ocupat. Continue reading

“Eleganţa ariciului” – sau cum să te îndrăgosteşti de la prima pagină citită

dsc_6405

Despre “Eleganţa ariciului” am auzit vorbindu-se în repetate rânduri. Mulţi mi-au prezentat-o în termeni elogioşi, sugerându-mi cu efuziune lecturarea ei. Însă eu, mărturisesc, i-am ignorat de fiecare dată. Şi nu, nu dintr-un exces de vanitate ci pentru că, deseori, cărţile citite cu titlu de romandare s-au dovedit a fi incompatibile cu mine.

Continue reading

Suntem instruiţi să salvăm viaţa celorlalţi, dar nu şi pe a noastră

blog1

Ne dorim să fim cei mai buni în domeniul în care am decis să lucrăm. Ne tocim coatele pe băncile celor mai prestigioase universităţi ale lumii, păcălindu-ne dorul de familie şi de locurile dragi de acasă cu gândul că un bagaj solid de cunoştinţe ne va deschide mai uşor uşa către cariera visată şi chiar ne va propulsa rapid pe o scară ierarhică de la înălţimea căreia să zâmbim triumfător.

Însă chiar şi după ce am bifat acel nivel profesional, continuăm să strângem teancuri de diplome cu aviditatea omului putred de bogat căruia nici miliardele din cont, nici maşinile luxoase din garaj şi nici casele-proprietate personală exorbitant de scumpe nu îi sunt de ajuns. Continue reading

Confidenţe de septembrie

fall

Nu ştiu la alţii cum e, însă în cazul meu anotimpul preferat nu a coincis niciodată cu cel în care m-am născut. Deşi mi-am făcut intrarea în lume într-o zi de martie târziu, din cele dousprezece luni ale anului, pe nouă dintre ele mi le petrec tânjind după toamnă.

Nici primăvara nu mi-e total indiferentă, trebuie să recunosc. Însă încercările de a mă identifica cu efervescenţa şi iureşul ei de stări au fost întotdeauna zadarnice. An de an îi admir miresmele florale şi mă surprind impresionată de cromatica jovială a peisajelor ei. Ba mai mult decât atât, mă-ncearcă adesea sentimentul că asist la un vernisaj de natură vie menit să-ţi limpezească ochii cu frumos ori la un spectacol de comedie care te trimite acasă cu zâmbetul pe buze. Continue reading

“Olive kitteridge” – Elizabeth Strout

8af0f3e37253f540fd4d2f4b7f2b6479

După mai multe lecturi, mi s-a închegat în minte ideea că nu există cărţi bune sau proaste, ci cărţi care rezonează sau nu cu tine. Deşi nu m-am regăsit printre rândurile romanului lui Strout, trebuie să recunosc că nu poţi trece cu vederea peste el.

La finalul primei pagini am aşezat concluzia că “Olive Kitteridge” e o carte monotonă, lipsită de substanţă, e drept. Însă decizia de a termina o lectură pe care n-am simţit-o cu toţii porii sufletului, m-a propulsat către convingerea că, uneori, cele mai bune lecţii de viaţă se desprind din experiențele mai puțin fericite sau frumoase.

E imposibil să vorbesc despre această carte fără să o introduc în discuție pe protagonista ei – Olive Kitteridge. Un personaj care, mai ales la început, m-a iritat, m-a revoltat, determinându-mă să-i împovărez umerii cu tot felul de reproșuri și acuzații. Continue reading